Unele părţi ale Africii nu au fost explorate nici măcar de cei mai aventuroşi pescari. Războaiele, răsturnările de situaţii şi incertitudinile au făcut ca zone mari din bazinul Nilului, în special, să fie prea provocatoare şi periculoase pentru a fi vizitate. Wim Seffelaar este un profesor în viaţa de zi cu zi, dar un pescar pasionat ori de câte ori are ocazia. De-a lungul deceniilor, el a explorat unele dintre cele mai îndepărtate râuri ale Africii. Acum se află într-o încercare de a prinde unul dintre cei mai emblematici şi evazivi dintre toţi peştii de râu africani _ legendarul şalău de Nil. Aceştia cresc în proporţii enorme pe o porţiune de râu care se învecinează cu Sudanul de Sud _ o zonă în mod normal interzisă turiştilor, dar cu ajutorul prietenilor locali, Wim reuşeşte să obţină autorizaţiile necesare pentru a intra în această zonă problematică. În timp ce urmăreşte râul căutând locaţii probabile, se cufundă în viaţa tribală de-a lungul căilor navigabile. Toată lumea pare să pescuiască aici, deşi fiecare cu metodele lui. Nu numai mulţi pescari, pelicani şi crocodili, ci şi oameni, tineri şi bătrâni. Ceea ce poate pentru pescar este un sport, aici este un mijloc de trai pentru mulţi. Dacă nu prinzi ceva, rabzi de foame împreună cu familia ta. Copiii vânători îl conving să-i urmeze până la lacul lor din interiorul teritoriului ca să-şi arate priceperea de a prinde o varietate de peşti, dar cea mai remarcabilă tactică de pescuit locală se află pe uscat. În timpul sezonului secetos, peştii supravieţuiesc prin vizuini în noroi şi rămân în stare latentă până când ploile formează râuri noi. Locaţiile acestor peşti îngropaţi sau "peşti noroi" pot fi date prin mişcări subtile ale solului. Un omle cărui picioare pot detecta acea mişcare slabă la suprafaţa solului,deasupra solului poate poate prinde peştele cu suliţa prin sol, apoi poate săpa ca să-l scoată din pământ. Pe măsură ce îşi continuă drumul în amonte, imense focuri sălbatice îi stau în cale, temperatura cre